Alternativ & Verde


Leave a comment

Humus roz

Acest humus trezește interes în primă fază datorită culorii intense, ușor atipice pentru o gustare sărată (mi s-a întâmplat să fiu întrebată adesea dacă e cumva un desert cu căpșuni 🙂 ) Altfel, este un humus la fel de bun la gust ca frățiorul lui alb, poate chiar un pic mai interesant și mai ușor.

Rozul vine de la sfeclă, o legumă atât de sănătoasă și ușor neglijată, din punctul meu de vedere. Una bucată sfeclă mică este de ajuns să facă un castron de humus să explodeze de culoare. Pentru asta o putem pune crudă, fiartă, însă varianta cea mai savuroasă este cea coaptă la cuptor, îndelete, cam jumătate de oră – 40 de minute.

Cât stă sfecla la cuptor, pregătim humusul în mod obișnuit, adică:

  • Ingrediente:

  • năut fiert, 2 căni

  • pastă de susan, tahini, 2-3 linguri, puteți să și plusați dacă vă place gustul de susan

  • 2-3 căței de usturoi

  • suc de lămâie, 1-2 linguri

  • sare, 1 linguriță

  • piper, chimen, boia dulce, după placul și preferința bucătarului

  • o lingură ulei de măsline

Toate merg în blender și se transformă într-o cremă fină. Sfecla coaptă vine la sfârșit, rozul transformă humusul obișnuit într-o gustare foarte arătoasă, bună pentru zile obișnuite, dar foarte potrivită și pentru impresionat musafirii la mese mai festive.

DSC_3821

Advertisements


Leave a comment

Kisir

Kisir e un fel turcesc de mâncare de care eu m-am îndrăgostit de la prima executare și îmbucătură. Se face simplu, nu prea ai cum să-l greșești, este și proaspăt, și consistent, se poate mânca și cald, și rece.

Dar să nu ne mai lungim cu laudele și să trecem la treabă.

Avem nevoie de următoarele ingrediente, cu care ne putem juca și jongla:

  • bulgur, o cană
  • apă, 2  căni
  • roșii fierte decojite, o cană
  • ardei sau pastă de ardei roșu, 2-3 linguri
  • 1-2 castraveți cornișon proaspeți
  • o roșie proaspătă, coaptă
  • 1 vânătă, pe asta am adăugat-o din proprie inițiativă și am fost atât de mulțumită cum se leagă cu celelalte legume, încât o folosesc de fiecare dată
  • 1-2 fire de ceapă verde
  • sare, piper, chimen
  • mix de verdeață, o cană, din care să nu lipsească menta. Eu am pus mentă, busuioc și pătrunjel
  • câțiva sâmburi de rodie, opțional
  • o lingură zeamă de lămâie și/sau suc de rodie (în rețeta originală este melasă de rodii, eu nu am avut).

Se fierbe apa și se toarnă peste bulgur, se acoperă cu un capac și se lasă 10-15 minute. Între timp vânăta cubulețe trece în tigaie și se rumenește, apoi se adaugă roșiile decojite, ardeiul și se lasă să se împrietenească vreun sfert de oră. În timpul ăsta se taie (dacă se taie singure, foarte bine, dar de obicei cam trebuie să intervii 🙂 ) castraveții proaspeți, roșia, verdeața.

Compoziția din tigaie se amestecă cu bulgurul și se lasă să se răcorească vreo 5-10 minute, apoi se adaugă legumele proaspete și verdeața, sâmburii de rodie. Pentru efect se poate servi pe frunze de salată.

O variantă mai sănătoasă și fără gluten poate fi dacă înlocuim bulgurul cu hrișcă hidratată sau fiartă.

Cam atât. Acum putem spune Hai kisir! fără să se supere nimeni 🙂

DSC_3976


Leave a comment

Drob de nuci, leurdă și roșii uscate

Drobul acesta este inspirat de pe blogul Oliviei Steer, l-am făcut prima dată anul trecut și a fost un succes de la prima executare. Între timp, i-am mai adus câteva mici ajustări.

Cum vedeta acestui sezon este leurda, o vom folosi atât pentru tapetarea formei, cat și în compoziție. Deci avem nevoie de:

o cana de nuci românești hidratate câteva ore sau peste noapte și scurse bine

3-4 roșii uscate ( de fiecare data sunt tentată să pun mai multe, dar cred că 4 sunt de ajuns, pentru că au gustul și aroma destul de intense și tind să acapareze toată atenția asupra lor)

o ceapă și/sau un fir de praz

jumătate de cană de linte roșie fiartă

o ceapa verde

sare, piper negru sau mozaic, o lingurță de boia dulce, cimbru

câteva fire de pătrunjel și mărar

2 linguri de tărâțe de psyllium

1-2 linguri de ulei de măsline

o legătură mare de leurdă. Alegeți leurdă fragedă și evitați-o pe cea care a înflorit deja, își schimbă aroma și se zice că are și un grad de toxicitate în cantități mari.

În continuare lucrurile se întâmplă cam așa: se mixează în robot sau chiar în mașina de tocat ingredientele de mai sus, mai puțin jumătate de legătură de frunze de leurdă, cu care tapetăm forma în care vom coace drobul. Compoziția se toarnă peste și merge frumușel la cuptor, preîncălzit în prealabil. Acolo zăbovește cam jumătate de oră – 40 de minute, în funcție de ce performanțe are cuptorul vostru, la foc potrivit. Peste jumătate de oră trece testul scobitorii, se lasă un pic să se răcorească și se poate mânca.

Nu apucă nici o dată a doua zi, decât dacă v-ați propus asta cu înverșunare și vreți să demonstrați că aveți ceva voință.

DSC_3952


Leave a comment

Mazăre cu mentă

Astăzi în rolul principal joacă mazărea. E drept, împarte podiumul cu menta, una dintre prietenele ei cele mai bune. Din distribuție mai pot face parte și alți amici/amice de-ale lor, care se mai găsesc disponibile prin cămară sau frigider și care-și manifestă dorința să vină la casting.  Azi au participat una bucată țelină mică și un fenicul care se plictisea de vreo săptămână în frigider, așa că a acceptat bucuros ieșirea din anonimat.

Odată toată gașca întrunită, lucrurile-s simple – poate începe petrecerea. Feniculul cu țelina intră la saună, adică abur vreo 10-15 minute, timp în care menta și celelalte condimente mai zăbovesc la o bârfă, ceva. Apoi trece și mazărea frumușel în oala cu abur unde petrece cu ăilalți participanți cam 7-8 minute fierbinți. Așa înfierbântate le scoatem și le trecem printr-un jet de apa rece, să rămână culoarea verde frumoasă, doar e vedetă, nu-i așa?

Mai departe  intră în acțiune blenderul și alte câteva personaje de figurație, dar fiecare cu farmecul lui.  Doi căței de usturoi, o lingură de zeamă de lămâie, o lingura de ulei, ceva sare și piper vor adăuga savoare cremei verzi, iar l a sfârșit vine și rândul mentei. Aceasta întregește fericit toată scena. Happy end, mazărea și menta s-au reîntâlnit, celelalte personaje se bucură alături de ele. DSC_3943.JPG