Alternativ & Verde


Leave a comment

Secretele mele pentru o cremă de dovleac reușită

Am tot văzut zilele acestea rețete cu supă de dovleac și am zis să împărtășesc și eu câteva sfaturi – secrete personale. Pentru că prima oara când am făcut-o, deși a ieșit o minunăție de culoare, gustul  era cumva separat: dovleac – usturoi – ghimbir. Acceptabil, comestibil, dar nimic legat, nu era nici o ”chimie” între ele. Probabil că mânată de entuziasmul unei rețete noi și stresată de faptul că m-am rănit grav în procesul de curățare al unui dovleac năbădăios, am uitat să pun suflet și nițică alchimie în rețetă 🙂

Acum, după mai multe experiențe dovlecești, nu că voi ca să mă laud, dar altfel se așează gusturile când o pregătesc.

Cum așa? Uite-așa:

  • dovleacul îl coc în loc să îl fierb. La foc domol, fără grabă. Statul în cuptor îi priește, mai meditează și el între timp, se adună 🙂
  • usturoi copt în loc de usturoi crud – are o aromă mai blânda, dulce, mai puțin înțepătoare decât cel crud
  • nucșoara. Dovleac + nucșoară = love. Știu, nu scrie pe nici un gard chestia asta, dar eu am motive temeinice să suspectez de ceva vreme că între cele două există un amor secret.
  • scorțișoară. și scorțișoara face un menaj minunat cu ingredientele de mai sus, dar, atenție! nu prea multă că se supără celelalte
  • ghimbir în cantități moderate, tinde să acapareze cu personalitatea lui puternică, dacă e prea mult strică. Adăugați puțin cate puțin, până se echilibrează bine gustul
  • cardamom – acesta e noua mea feblețe, aroma lui orientală, sofisticată face toată povestea mult mai interesantă și chiar exotică. Se aplică iarăși regula: nu prea mult, ce-i prea mult strică!
  • lămâie, puțin suc, îi adaugă o notă proaspătă dulceții dovleacului.

Bonus: se servește cu ”crutoane” de năut copt, un deliciu!

Voi ce secrete cu dovleac aveți?

DSC_2942