Alternativ & Verde


Leave a comment

Chec cu prune și banane

E simplu, e bun, e rapid. Testat și apreciat în casă în decurs de o lună și ceva, lăudat în afara casei de mai multe persoane, așa că am zis să împărtășesc cu voi cum se face.

Avem nevoie de:

  • 2 banane răscoapte (din acelea care de obicei nu trezesc interesul multora și sunt ușor înnegrite pe coajă),
  • un pahar de făină de hrișcă sau altă făină,
  • 2-3 linguri de cacao și/sau carob
  • 50 ml ulei de măsline,
  • 2 linguri de miere sau zahăr de cocos sau orice alt îndulcitor,
  • o linguriță bicarbonat,
  • 2-3 linguri de zeamă de portocale + lămâie,
  • vanilie,
  • câteva jumătăți de prune din care am scos sâmburii,
  • nuci, stafide – opțional.

Ingredientele uscate se amestecă, în blender se mixează bananele cu zeama de lămâie, îndulcitorul, vanilia, uleiul.

Pe fundul unei tăvi – eu am folosit una rotundă de silicon – se așează jumătățile de prune. Ingredientele uscate și amestecul din blender se amestecă până la omogenizare, apoi compoziția se toarnă în tavă peste prune. Se dă la cuptor pentru aproximativ jumătate de ora, în funcție  de cuptorul fiecăruia si performantele lui, cât și de mirosul care se împrăștie frumos în toată casa.

Se lasă puțin la răcit, apoi se răstoarnă checul pe o tava. (Dacă nu așteptați suficient să se răcorească, pățiți ca mine și iese zburlit, ca în poză 🙂 )

Are aspect rustic, o textura de negresa moale, ușor umedă în interior și e foarte bun la gust.  Confirmat de aproximativ 20 de persoane pana acum 🙂

Nu am primit reclamații. Îl declar un succes. 🙂

20171005_182115-1

 

Advertisements


Leave a comment

Murături de vară

M-am ales zilele trecute cu niște castraveți și dovlecei din abundență, mai mulți decât puteam consuma în stare proaspătă. Peste câteva zile aceștia dădeau semne de ofilire, așa că am zis că trebuie să fac repede ceva ca să-i salvez.

Prima idee care mi-a venit a fost să-i murez. Zis și făcut. Trebuie să spun că eu nu sunt o mare maestră a murăturilor, uneori îmi ies bune, alteori așa și așa. Nu mai făcusem însă niciodată varianta de vară.

Toate pregătirile au durat maxim 10 minute:

  • am luat un borcan curat de 2l
  • am spălat bine castraveții și dovleceii și i-am tăiat în bucăți măricele
  • am pregătit condimentele (piper, coriandru, boabe de muștar), am curățat usturoiul și tulpinile de mărar cu inflorescențe
  • am dizolvat sarea neiodată, în cazul meu, de Himalaya, pentru că o aveam la îndemână, dar și pentru că eram curioasă că nu o mai folosisem la murături; 1 lingura de sare la un litru de apă filtrată, nefiartă
  • am aranjat feliile de castraveți, dovleceii, condimentele în borcan, am turnat saramura peste ele, am pus borcanul într-un loc mai însorit în bucătărie  și am zis Doamne-ajută 🙂

Și m-a ajutat. Peste doar 3 zile aveam niște murături delicioase, crocante, cu un gust specific,  pline de probiotice, nu prea sărate, care au mers de minune cu diverse mâncăruri gătite, salate, sau pur și simplu fără nimic.

Unicul dezavantaj e că s-au terminat cam tot atât de repede cât a durat să le prepar. Dar mai facem o tură, numaidecât.

20170803_192746


Leave a comment

Drob din linte și ciuperci

20160430_171835Drobul este inspirat de pe blogul Lioarei, am fost foarte încântată de el și l-am făcut de mai multe ori, iar pe parcurs l-am tot adaptat și i-am adăugat note personale 🙂

Avem nevoie de următoarele ingrediente:

  • 500 g ciuperci, champignon sau pleurotus,
  • o cană linte hidratată și fiartă, preferata mea este cea neagră (de Puy), însă poate fi folosită orice linte
  • spanac, o legătură măricică
  • praz, 2 tije mari
  • un morcov
  • leurdă, o legătură
  • ceapă verde, o legătură
  • mărar, o legătură
  • pătrunjel, o legătură
  • 2 linguri fulgi de drojdie inactivă
  • ulei de măsline, 2 – 3 linguri
  • 2 linguri de tărâțe de psyllium
  • condimente: boia dulce, cimbru, piper, chimen, nucșoară, turmeric

Am tăiat prazul și ciupercile și le-am pus la călit împreună cu morcovul ras, până a scăzut și s-a evaporat apa; separat am pus lintea la fiert. Când compoziția cu ciuperci a fost gata, am adăugat verdețurile tocate, mai puțin câteva frunze de leurdă pe care le-am folosit la tapetat forma în care s-a copt drobul. Am adăugat lintea fiartă,  bine stoarsă de apă, drojdia inactivă,condimentele și cele două linguri de tărâțe de psyllium, care vor ajuta la legarea compoziției. Am pus compoziția în forma tapetată cu frunze de leurdă și am dat-o pradă cuptorului,  la foc domol cam 45 – 55 minute, apoi am testat cu o scobitoare dacă este copt. Testul a ieșit pozitiv 🙂 O salată mare de verdețuri alături a întregit bucuria drobului. Și poate a unui miel fericit. Încercați ceva altfel de sărbători anul acesta, fără animale sacrificate. Va fi bine, vă zic 🙂


Leave a comment

Risotto cu ciuperci și ierburi de primăvară

Cârcotașii vor spune că este doar un pilaf cu ciuperci, însă diferența care îl scoate din anonimat și îl face mai elegant este textura cremoasă, sosul care îmbracă frumos orezul bob cu bob și, desigur, gustul fin.

Pentru acest risotto am folosit ingredientele pe care le aveam la îndemână și anume:

  • o cană de orez basmati cu orez sălbatic, o combinație Panzani pe care o găsiți la orice supermarket,
  • o tija zdravănă de praz,
  • 1/2 dovlecel,
  • 2 căni de ciuperci pleurotus, feliate,
  • o linguriță de turmeric, pentru culoarea aurie și calitățile lui minunate,
  • ierburi de primăvara din belșug: 1/2 legătura de le leurdă, jumătate de legătură de pătrunjel ți mărar,
  • 2-3 linguri de lapte de cocos,
  • ulei de măsline, 2-3 linguri
  • 1-2 linguri de sos de soia de bună calitate, mie îmi place foarte mult  cel de la Republica Bio
  • puțin vin alb, opțional.

Orezul se fierbe în apă cu sare și piper conform instrucțiunilor, 2 căni de apă la o cană de orez, cam 15-18 minute. Într-o tigaie adâncă se încinge uleiul de măsline și se călește prazul feliat cu ciupercile, cu puțină sare, piper, turmeric și sos de soia, când se înmoaie se adaugă dovlecelul tăiat cuburi și se lasă să se împrietenească cu restul legumelor. După aproximativ 5-7 minute se adaugă vinul, apoi orezul și laptele de cocos și verdețurile de primăvara, amestecându-le  cu grijă. Se stinge focul, punem capacul și lăsăm toată compoziția să se odihnească puțin.

Cam atât, ce a ieșit e un risotto foarte cremos, fin și arătos.

Hint: ca să arate mai chic, l-am asamblat într-un inel (confecționat dintr-un simplu pet) și l-am decorat cu vlăstari 🙂

20170327_213528


Leave a comment

Cei mai pufoși biscuiți de ciocolată

Cine zice ”nu” când vine vorba de ciocolată? Eu recunosc că nu mă pot abține sau mă abțin cu greu. Iar dacă aceasta e ingredientul principal al unor biscuiți pufoși, totul devine și mai interesant.

Până acum toți biscuiții pe care i-am făcut au ieșit destul de tari, de aceea satisfacția când, în sfârșit, aceștia au ieșit cu această textură pufoasă, a fost maximă. Mai ales că se fac destul de simplu. Secretul constă să folosești aquafaba, sau mai exact, apa rezultată în urma fierberii leguminoaselor, în cazul meu, a năutului. Da, exact, zeama aceea destul de … inestetică, care aduce la aspect cu albușul de ou. Ei bine, când am auzit prima dată că aceasta se comportă aproximativ la fel ca albușul de ou când o bați, am zâmbit sceptic și am zis că mie nu o să-mi iasă niciodată chestia asta. Până săptămâna trecută, când într-una din zile am zis să încerc. Și ce să vezi, totul a fost mult mai simplu decât m-am așteptat, nu au trecut nici 5 minute de învârtit apa respectivă cu mixerul și aceasta a devenit pufoasă, exact ca materia primă pentru bezele! Dar hai s-o luăm pas cu pas. Avem nevoie de următoarele ingrediente:

  • 1 cană făină hrișcă (bănuiesc că poate fi folosită și făină de grâu, sau un amestec fără gluten, însă eu mă joc în ultima vreme cu mare interes cu făina de hrișcă)
  • 2 – 3 linguri de cacao și / sau carob
  • 1/2 cană nuci sau migdale sau alune sau semințe floarea-soarelui macinate
  • 1 lingura de ulei de cocos
  • 1 linguriță bicarbonat
  • 4 linguri de amidon din porumb
  • 2-3 linguri de zahăr/îndulcitor, eu am folosit puțină miere și sirop de arțar
  • 1/2 cană de aquafaba
  • puțină sare
  •  1 lingură zeamă de lămâie
  • vanilie sau alte arome preferate

Am amestecat ingredientele uscate într-un castron, am pus la topit uleiul de cocos, iar intre timp m-am ocupat de aquafaba: am pus-o în vasul de mixer uscat împreună cu puțină sare și am pornit mixerul. Totul e să ai puțină răbdare și în câteva minute pufoșenia se va înfățișa în toată splendoarea. Când e deja destul de pufoasă adăugăm zahărul sau mierea și continuam. Puțină zeamă de lămâie va face ca lucrurile să meargă și mai bine, iar peste câteva minute vei putea întoarce vasul mixerului invers, fără ca să se verse conținutul, exact ca în cazul albușului bine bătut.

După ce ne-am tot minunat de isprava asta, am adăugat cu lingura, puțin câte puțin din compoziția pufoasă peste ingredientele uscate, amestecate în prealabil cu lingura de ulei topit. Amestecăm ușor, încercând sa menținem compoziția aerată. Va ieși un aluat de stul de lipicios, din care vom pune cu lingura pe tava tapetată cu hârtie de copt. Eu m-am aventurat să pun compoziția în niște forme de biscuiți, dar pentru ca e totuși o compoziție destul de lichidă, nu își vor păstra forma perfectă. Nu cred că deranjează pe cineva asta, sincer. Introducem tava cu biscuiții formați în cuptorul încălzit la 180* pentru aproximativ 15-maxim 20  minute. Rezultatul sunt acești biscuiți, pufoși și delicioși.

20170310_203628


Leave a comment

Clătite de năut cu spanac și ciuperci

20170226_135321Cui nu-i plac clătitele? Eu nu am întâlnit până acum persoana aceea. De cele mai multe ori se consumă în varianta dulce, la desert,  însă de data aceasta vă propun o variantă sărată, pe post de gustare. Făina pe care am folosit-o, cea de năut, le va da o savoare specifică și le va face destul de consistente. Le putem umple cu diverse combinații, eu am ales umplutura de spanac și ciuperci și cred că am făcut o alegere bună.

Am folosit aceste ingrediente:

Compoziție clătite:

  • o cană de făină de năut – vor ieși  7-8 clătite, dar sunt mai consistente decât cele obișnuite
  • 2 căni apă minerală
  • 150 ml ulei
  • sare, o linguriță
  • piper negru
  • bicarbonat de sodiu, un vârf de cuțit
  • turmeric, o linguriță
  • opțional, mărar sau altă verdeață tocată mărunt

Umplutură:

  • ciuperci preferate, 250 g, eu am avut champignon și pleurotus
  • spanac, 2 mâini
  • praz, 1 fir
  • 3-4 căței de usturoi
  • 2-3 linguri ulei preferat

Se face compoziția pentru clătite, amestecând mai întâi ingredientele uscate, apoi se adaugă apa puțin câte puțin și amestecăm ca să nu se formeze cocoloașe. Adăugam uleiul și omogenizăm, apoi lăsam compoziția să se odihnească puțin, cât pregătim umplutura. Pentru aceasta punem la călit ciupercile tocate împreuna cu prazul și usturoiul. Când sunt gata, după aproximativ 20-25 minute, adăugam spanacul tocat și mai lăsăm foarte puțin, cât să se moaie, dar să nu își piardă culoarea verde.

Revenim la compoziția pentru clătite și le prăjim în tigaie câte 2-3 minute pe fiecare parte, vor ieși niște clătite mai pufoase și mai groase decât cele obișnuite, nu vă speriați. Le umplem cu compoziția de spanac și ciuperci și savurăm. Atât.

P.S. Data viitoare dublați cantitățile 🙂

20170226_135821

 


Leave a comment

Am sfeclit-o!

Conform DEX, A o sfecli = a ajunge într-o situație neplăcută, a o păți, ceea ce nu se aplică deloc în acest caz, pentru că vorbim de o supă – cremă de sfeclă, iar titlul e pus așa.. la derută 🙂 Iar supa asta e minunată, de la culoare până la savoare.

De ce să o sfeclești, nu vă spun, căutați proprietățile sfeclei pe Sf. Goagal și vă veți convinge că merită, eu doar vă zic cum să o sfeclești în 3 pași simpli și să fii mulțumit de rezultat:

  • 2 sfecle, 1 morcov, 1 țelină mică, 2 cartofi, o ceapă și 1 fir de praz, toate curățate  – aceștia sunt vinovații din rolurile principale, care merg în oala cu presiune (sau într-o oală normală, nu-i bai) pentru aproximativ 30 de minute, până când legumele sunt fierte
  • sare, piper,  amestec 7 piperuri cu un pic de chimen extra, 3-4 căței de usturoi, zeamă de la 1/2 lămâie – sunt la fel de importante, chiar dacă nu apar în cap de afiș, condimentele dau tonul de cele mai multe ori în cazul supelor-cremă și nu numai.
  • 2-3 linguri de ulei de măsline ( eu am avut unul infuzat cu usturoi și roșii uscate și țin neapărat să mă laud cu asta, dar nu e musai ca voi să faceți la fel :))

Ce se întâmplă în continuare e previzibil pentru oricine a făcut în viața asta supă – cremă: legumele fierte se pasează cu puțină apă în care au fiert, se adaugă condimentele și uleiul, se presară din abundență praz, pătrunjel și ceva semințe pentru impresie artistică și putem declara șmecherește, așa cum am făcut eu: Am sfeclit-o! Și nu-mi pare rău deloc, ceea ce va doresc și dumneavoastră!

 

20170218_200605