Alternativ & Verde


Leave a comment

Cei mai pufoși biscuiți de ciocolată

Cine zice ”nu” când vine vorba de ciocolată? Eu recunosc că nu mă pot abține sau mă abțin cu greu. Iar dacă aceasta e ingredientul principal al unor biscuiți pufoși, totul devine și mai interesant.

Până acum toți biscuiții pe care i-am făcut au ieșit destul de tari, de aceea satisfacția când, în sfârșit, aceștia au ieșit cu această textură pufoasă, a fost maximă. Mai ales că se fac destul de simplu. Secretul constă să folosești aquafaba, sau mai exact, apa rezultată în urma fierberii leguminoaselor, în cazul meu, a năutului. Da, exact, zeama aceea destul de … inestetică, care aduce la aspect cu albușul de ou. Ei bine, când am auzit prima dată că aceasta se comportă aproximativ la fel ca albușul de ou când o bați, am zâmbit sceptic și am zis că mie nu o să-mi iasă niciodată chestia asta. Până săptămâna trecută, când într-una din zile am zis să încerc. Și ce să vezi, totul a fost mult mai simplu decât m-am așteptat, nu au trecut nici 5 minute de învârtit apa respectivă cu mixerul și aceasta a devenit pufoasă, exact ca materia primă pentru bezele! Dar hai s-o luăm pas cu pas. Avem nevoie de următoarele ingrediente:

  • 1 cană făină hrișcă (bănuiesc că poate fi folosită și făină de grâu, sau un amestec fără gluten, însă eu mă joc în ultima vreme cu mare interes cu făina de hrișcă)
  • 2 – 3 linguri de cacao și / sau carob
  • 1/2 cană nuci sau migdale sau alune sau semințe floarea-soarelui macinate
  • 1 lingura de ulei de cocos
  • 1 linguriță bicarbonat
  • 4 linguri de amidon din porumb
  • 2-3 linguri de zahăr/îndulcitor, eu am folosit puțină miere și sirop de arțar
  • 1/2 cană de aquafaba
  • puțină sare
  •  1 lingură zeamă de lămâie
  • vanilie sau alte arome preferate

Am amestecat ingredientele uscate într-un castron, am pus la topit uleiul de cocos, iar intre timp m-am ocupat de aquafaba: am pus-o în vasul de mixer uscat împreună cu puțină sare și am pornit mixerul. Totul e să ai puțină răbdare și în câteva minute pufoșenia se va înfățișa în toată splendoarea. Când e deja destul de pufoasă adăugăm zahărul sau mierea și continuam. Puțină zeamă de lămâie va face ca lucrurile să meargă și mai bine, iar peste câteva minute vei putea întoarce vasul mixerului invers, fără ca să se verse conținutul, exact ca în cazul albușului bine bătut.

După ce ne-am tot minunat de isprava asta, am adăugat cu lingura, puțin câte puțin din compoziția pufoasă peste ingredientele uscate, amestecate în prealabil cu lingura de ulei topit. Amestecăm ușor, încercând sa menținem compoziția aerată. Va ieși un aluat de stul de lipicios, din care vom pune cu lingura pe tava tapetată cu hârtie de copt. Eu m-am aventurat să pun compoziția în niște forme de biscuiți, dar pentru ca e totuși o compoziție destul de lichidă, nu își vor păstra forma perfectă. Nu cred că deranjează pe cineva asta, sincer. Introducem tava cu biscuiții formați în cuptorul încălzit la 180* pentru aproximativ 15-maxim 20  minute. Rezultatul sunt acești biscuiți, pufoși și delicioși.

20170310_203628


Leave a comment

Supă răcoroasă de vară, cu avocado și castravete

supa_avocadoMi-a rămas gândul la această supă după ce am degustat-o la un atelier de nutritie la restaurantul Rawdia. Este perfectă pentru zilele toride de vară și nu ai nevoie decât de câteva ingrediente, un blender și … cam 5 minute de pregătire.  Pentru 2 porții ai nevoie de 1 avocado copt, 3-4 castraveți cornișon (sau 1 Fabio, dar eu nu sunt fan), câteva fire de pătrunjel, 2-3 căței de usturoi, 1 lingură zeamă de lămâie, 150 ml apa, 1/2 linguriță de sare, opțional puțin chimion și încă o linguriță de ulei, dacă o doriți și mai cremoasă, însă fructul de avocado este suficient de gras ca să o facă destul de fină. Pentru cele ce urmează nu ai nevoie de pregătire de MasterChef: toate ingredientele se pun în blender și se amestecă. În 2-3 minute supa este gata, o poți orna cu frunze de pătrunjel, busuioc sau vlăstari proaspeți, dacă mai ai răbdare, sau o poți savura direct neornată și nemachiată 🙂  Poftă bună!


Leave a comment

Supă – cremă de ardei kapia

20160807_133126

Foarte simplă, cu o culoare intensă (dezavantajată de telefonul meu, e-adevărat) și foarte-foarte gustoasă. Recunosc, am mers pe principiul ”Vezi ce ți se ofilește prin frigider”.  După vreo două săptămâni de plecări – concediu medical – vacanță  am trecut în procesul verbal de constatare 2 ardei kapia, câțiva morcovi mititei și cam ofiliți și am zis să dregem busuiocul cumva. Am zis busuioc? Da, el era proaspăt – nou – nouț și a avut și el un cuvânt de zis în situația creată. În afară de cei doi ardei kapia, am mai adăugat un frate de-al lor, mai grăsunel, doi cartofi mici, morcovii, trei căței de usturoi, sare și piper. I-am așezat frumos în oala cu presiune, am adăugat cam un litru jumătate de apă și i-am lăsat la fiert puțin, vorba reclamei, foarte puțin. Între timp am curățat de pieliță o roșie grasă și mi-am zis că legumele au voie să fie grase, noi nu. Am luat blenderul vertical și am pasat toate ingredientele, am adăugat puțină zeamă de lămâie, un pic de ulei (poate fi de măsline, in, cânepă, ce vă place), încă un pic de piper, un cățel crud de usturoi și o rămurică de busuioc, plină de frunze aromate. I-am zis răsărit de soare, mi-am pus o porție în farfurie și am mâncat-o aproape pe nerăsuflate. Data viitoare încerc o variantă crudă, cred că va fi și mai savuroasă.


Leave a comment

Clătite cu căpșuni

Hei. Au apărut căpșunile în piața, bănuiesc că știți asta deja. Mi-au făcut cu ochiul unele românești, nu foarte mari, însă foarte dulci, așa că am luat din belșug. Le-am mâncat (a se citi ”halit”, dar voi imaginați-vă că le-am mâncat delicat) proaspete, o  porție mai mult decât generoasă, însă tot mi-au mai rămas vreo două căni, așa că le-am lăsat în frigider. A doua zi cele rămase arătau cam palide și nu mai erau atât de oacheșe (probabil ca suferiseră în tăcere, un pic geloase pe suratele lor consumate ieri), așa că am zis să le resuscitez un pic.

Și ce-am făcut? Mai întâi clătite. Toată lumea probabil știe să le facă, pentru mine a fost un pic de provocare, pentru că le-am făcut fără ou, fără lapte și fără gluten (da, știu, prea mulți fără pentru unii, dar e mai bine așa :)) Clătitele astea ”fără” se fac și ele cu, și anume: făină fără gluten (Schar, în cazul meu, dar nu e musai), un pic de sare, un pic de vanilie, preferabil direct din păstaie, un pic de ulei de cocos (sau alt ulei vegetal) și apă. M-am gândit să folosesc de data asta aquafaba (apa în care au fiert leguminoase, bogată în proteine, dacă ești curios, poți citi mai multe aici ), pentru că o aveam la îndemână, a fost o idee bună. Ajutată de mixer, am făcut o compoziție asemănătoare cu smântâna și am început distracția – mie mi se pare distractiv să faci clătite, mai ales atunci când îți ies. Și când nu-ți ies e distractiv, dar nu pentru tine :). Ei, de data asta mi-au ieșit, decente. Și chiar de erau mai puțin decente, ceea ce va urma le-ar fi salvat. Și a urmat sosul de căpșuni. O parte din căpșuni le-am feliat, iar o parte le-am trimis în blender, împreună cu  două linguri de sirop de arțar (merge și alt îndulcitor, dar siropul de arțar e minunat când vine vorba de clătite) și conținutul unei alte păstăi de vanilie. Din câteva învârteli a ieșit un sos parfumat, colorat și absolut delicios. Vă mai zic un secret, dacă nu-l știți deja: combinația căpșuni + banane = love, așa că dacă vi se plictisește și vreo banană prin bucătărie, lăsați-o să se împrietenească cu sosul de căpșuni, vor fi fericite împreună.  Ce-a urmat, e lesne să vă imaginați: clătită – felii de căpșuni  – sos – clătită – felii de căpșuni – sos și tot așa .

Nu vă zic mai mult, dar a fost un final fericit, abia aștept data viitoare.

20160529_195432-1


Leave a comment

Curry. De legume, desigur.

 

DSC_3992

Îmi plac mult mâncărurile cu arome orientale, indiene, iar curry este unul dintre preferatele mele. Curry-ul pe care l-am făcut weekendul trecut cred că a fost unul dintre cele mai reușite de până acum, iar asta cred s-a datorat combinației și diversității de legume pe care le-am folosit și sosului picant și cremos.

În general, curry este numele dat mâncărurilor asiatice care conțin un amestec de condimente și sos. Denumirea era folosită de către coloniștii britanici din India pentru a descrie o serie de mâncăruri locale. Cuvântul curry derivă din “kari”  și înseamnă “sos” în limba tamilă. De fapt, acest  cuvânt este foarte puțin utilizat în India, unde se preferă denumiri locale, dintre care cea mai cunoscută este “massala”,  care înseamnă “amestec”. Condimentele folosite și cantitățile acestora variază, însă în general un curry conține turmeric, ghimbir, usturoi, ceapa, coriandru, chimion, cardamom, scorțișoară, semințe de muștar. Iar legumele care intră în joc, la fel, pot varia după placul fiecăruia, făcând din acest fel de măncare unul versatil și creativ.

De data aceasta am ales următoarele ingrediente:

  • 2 cepe
  • 3 ciuperci mari
  • ghimbir 2 cm, usturoi 4 caței
  • 1 ardei iute verde
  • 2 morcovi
  • 2 ardei kapia
  • conopidă, o bucată micuță
  • mazăre verde, cam o cană (congelată extrafină am folosit eu)
  • lapte de cocos, 1 conservă Blue Dragon
  • roșii decojite, 1 conservă
  • 1 lingură ulei de măsline
  • chimion, praf de curry, turmeric, garam masala, boia de ardei dulce, sare – câte o linguriță din fiecare, însă aici fiecare bucătar își face jocul lui, cu mai mult sau mai puțin din fiecare. Dacă sunteți mai ”timizi”, puteți începe cu o jumătate de linguriță și mai adăugați pe parcurs.
  • pătrunjel sau coriandru proaspăt, o legătură.

Procedăm așa: Legumele se toacă cuburi, nu foarte mărunt. Încingem un pic de ulei de măsline în tigaie și  adăugam condimentele: chimionul, praful de curry, turmericul, garam masala, ghimbirul tocat, care încălzite își vor elibera frumos aromele. Apoi vin în tigaie legumele în ordinea asta: ceapa și morcovii  sar în tigaie primii, peste câteva minute  adăugăm și ciupercile, împreună cu ardeii kapia. Legumele nu se călesc mult, mai degrabă se frig un pic, cât să se împrietenească unele cu altele.

Apoi se toarnă laptele de cocos și se amestecă ușor cu legumele, lăsându-le împreună la foc cam 5 minute, cât să se lege un sos nu foarte dens. Adaugăm și conopida desfăcută sau tăiată în buchețele mici de tot, o lăsăm alte 5 minute pe foc, după care adăugam mazărea verde și o lăsăm doar un pic, 2-3 minute. Roșiile decojite și tocate vin în completare și întregesc frumos sosul. Adăugam sarea și usturoiul tocat, ardeiul iute și mai lăsăm pe foc foarte puțin.

Stingem focul, presărăm din abundență pătrunjel sau coriandru proaspăt și lăsăm puțin să se odihnească  mâncarea înainte de a o servi simplă sau alături de orez fiert.

E simplu, aromat și gustos. Rămâne doar să aveți poftă.